da ploaie – de popovici ana oana

ianuarie 4 | Posted by Poezii, Literatura Romana | Poezii

sunt o melodie noua port o atractie
catre ritmuri metafizice
lipesti degetele de carne ca un pianist
adulmecand clapele unui instrument vechi

ploile tasnesc dintr-o mare
azi ȋn ritm de fier si otel
pe obraji s-au zvantat zic da doamne ploaie

ȋntre timp stiu drumul
asez toate bolile pe un pat de trandafiri
pentru ca mirati trecatorii sa-si plece o clipa
fruntile de lumina

si-mi imaginez cum cei mai multi surzii
vor ȋnalta un poem

doar orbul stie pe limba gustul adevarului
atat de viu doar orbul
arunca cu flori

si zice da ploaie
ca marea sa se-nvaluie-n spuma
cu furie sa-si arunce lava spre oameni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>